Mii de ganduri. Vreau sa le astern pe toate. Entuziasmul de inceput care sper sa ma tina cat mai mult, deoarece se pare ca ma simt bine cand scriu.

De ce Gargarita – pentru ca asa sunt alintata.

De ce Emigranta – pentru ca la un moment dat am considerat ca Romania nu ne mai oferea ceea ce aveam nevoie.

Inca imi mai trece prin minte cel putin o data la trei luni sa ne intorcem in tara, dar nu mai vreau sa ma mut nici macar intr-o casa vis-a-vis de cea in care stau acum. Mai intai am intrat la facultate in alt oras decat cel natal: camin, garsoniere si tot asa. In fiecare vara plecam din tara pentru summer jobs. Asa am început sa cochetez cu ideea de a ramane acolo, ceea ce am si facut a doua zi dupa ce am luat licenta. Probleme cu actele, vremea care nu-mi placea, dorul de casa samd, pe scurt nu m-am regasit. Inapoi acasa unde imi gasesc foarte repede primul job serios, insa dupa un an ma cuprinde o agitatie de nedescris cand iar vreau sa schimb ceva. Apare oportunitatea de a ma muta cu job-ul in alt oras si ce credeti, intr-o luna eram deja acolo cu toata caravana de lucruri stransa in 5 ani, mai si ce s-au mai adunat. Nu cunosteam nici macar un suflet in acel loc, dar a fost foarte bine – fresh start. Dupa inca un an s-au intamplat diverse lucruri care au tinut de noi mai mult sau mai putin si iar nu-mi mai era bine.

Asa ca s-a decis ca o sa plecam din tara, eram inca destul de tineri sa o luam din nou de la zero. Si uite, ca de aproape trei ani aici cred ca in sfarsit am început sa prindem si niste radacini firave. Uf ce repede mai trece timpul asta.

Este bine momentan, am gasit un echilibru. Cel mai mult ne lipsesc prietenii de acasa, care probabil si ei s-au schimbat si n-am mai fi la fel (acesta este un subiect despre care o sa vreau sa scriu intr-o zi). Suntem aproape de mare care e frumoasa, calma, pe mine ma linisteste (dupa ce ma mai familiarizez cu „blogeritul” asta o sa pun si niste poze).

Anunțuri