De ce am 29 ani, dar eu as vrea sa am 18. De ce as vrea sa mai traiesc acele zile si nopti fara griji cand acum sunt fericita si implinita.

De simtit ma simt cam de 22 si de fapt, cum ar trebui sa te simti la 29? De aratat arat de douazeci si un pic. Cand vine cate o persoana noua in grupul nostru ma numeste “cea mica” si se mira de cinci ori cand aude cati ani am, desi eu sunt una dintre cele mai mari ca si varsta.

Cand eram mica si vedeam o persoana ce se apropia de 30 de ani o numeam tanti si o asociam cu statutul de mamica/gospodina. Ma gandeam ca atunci cand o sa ajung si eu asa „batrana” o sa fi realizat tot ce am planuit: cariera, casa cu etaj si piscina, masina, sot mulatru cu ochi albastri, copii. Insa acum ajunsa aici am o cu totul alta perspectiva, desi am aproape tot din cele enumerate nu sunt bineinteles la nivelul visat, mai avem mult de muncit (cu toate ca oricat as muncii, sotul meu nu va fi mulatru si nici ochi albastri nu va avea 🙂
).

Mersul la serviciu, platitul ratelor le respectam cu sfintenie, dar in afara de asta nu urmam niste planuri stricte. Spalatul vaselor daca ne este foarte lene pot sa zaca pana a doua zi. Weekend-urile pot fi incarcate de cumparaturi, gatit, curatenie vizitat amici sau poate stam doua zile in casa, mancam in pat si ne uitam la filme ca niste vampiri si abia luni de dimineata tragem jaluzelele si vedem o raza de soare.

Asa ca nu am o concluzie despre cum ar trebui sa te simti sau ce ar trebui sa faci  la varsta asta.

Anunțuri