„Biropat”

Fantastica reclama asta. Un singur cuvant care descrie existenta mea din ultima perioada.  Ma simta goala pe dinauntru. As fugi departe, peste mari si tari. Prietenii parca au intrat toti in pamant. Cei care sunt in acelasi oras nu-mi mai plac deloc, nu sunt asa pe sufletul nostru. La cei care sunt la 80km departare ajungem cam o data pe luna. Si atunci profit de fiecare minut si ma umplu de ei, de starea lor de spirit care este parca identica cu a mea si asta ma face sa ma simt bine.

De ce

De ce am 29 ani, dar eu as vrea sa am 18. De ce as vrea sa mai traiesc acele zile si nopti fara griji cand acum sunt fericita si implinita.

De simtit ma simt cam de 22 si de fapt, cum ar trebui sa te simti la 29? De aratat arat de douazeci si un pic. Cand vine cate o persoana noua in grupul nostru ma numeste “cea mica” si se mira de cinci ori cand aude cati ani am, desi eu sunt una dintre cele mai mari ca si varsta.

Cand eram mica si vedeam o persoana ce se apropia de 30 de ani o numeam tanti si o asociam cu statutul de mamica/gospodina. Ma gandeam ca atunci cand o sa ajung si eu asa „batrana” o sa fi realizat tot ce am planuit: cariera, casa cu etaj si piscina, masina, sot mulatru cu ochi albastri, copii. Insa acum ajunsa aici am o cu totul alta perspectiva, desi am aproape tot din cele enumerate nu sunt bineinteles la nivelul visat, mai avem mult de muncit (cu toate ca oricat as muncii, sotul meu nu va fi mulatru si nici ochi albastri nu va avea 🙂
).

Mersul la serviciu, platitul ratelor le respectam cu sfintenie, dar in afara de asta nu urmam niste planuri stricte. Spalatul vaselor daca ne este foarte lene pot sa zaca pana a doua zi. Weekend-urile pot fi incarcate de cumparaturi, gatit, curatenie vizitat amici sau poate stam doua zile in casa, mancam in pat si ne uitam la filme ca niste vampiri si abia luni de dimineata tragem jaluzelele si vedem o raza de soare.

Asa ca nu am o concluzie despre cum ar trebui sa te simti sau ce ar trebui sa faci  la varsta asta.

„Dieta de primavara”

In iarna asta am adunat cam 4 kg care ma cam deranjeaza, asa ca am decis sa iau masuri. Planuri marunte fac foarte multe, dar nu prea le duc la bun sfarsit. Sper ca de acesta sa ma tin, chiar imi doresc asta.

Insa am o problema: cu mancarea am reusit, nu mai mananc prajeli, fainoase samd, am inceput sa beau mai multa apa ceea ce pentru mine e foarte dificil avand in vedere ca eu pot trai linistita cu maxim un pahar pe zi, am renuntat pana si la COLA cea de toate zilele, DAR nu ma pot lasa de dulciuri. Vreo saptamana asa m-am abtinut (5 zile de fapt, hai sa fiu sincera cu mine), insa ma gandesc non-stop la ceva dulce, bun cu ciocolata eventual. Si am si inceput sa le si consum: de dimineata niste cheesecake, mai apoi o ciocolatica si mai spre seara vreo doua napolitane bineinteles cu ciocolata. Nici nu mai fac pretentii, orice are zahar inauntru merge.

De doua zile merg si la sala – macar asa poate cand o sa ma doara fiecare particica din corp o sa ma gandesc cat muncesc sa dau jos fiecare suta de grame. Plus ca nu e sanatos sa consumi atata dulce (acum incerc sa ma imbarbatez).

Am citit ceva de crom ca ar potoli pofta de dulce, ma gandesc sa incerc. Numai ca eu nu inghit pastile daca nu-mi sunt recomandate de medic. Mai vedem…

2011 versus 2012

Oare ce fac oamenii in general cand se plictisesc?

Eu una nu mai pot si am schimbat cam tot ce puteam schimba: job-ul, culoarea parului, masina, apartamentul. Anul asta e cam lipsit de evenimente spre deosebire de 2011. Probabil si de asta am inceput sa scriu aici, asa pentru sufletul meu.
La serviciu am in sfarsit linistea dupa care am tanjit, dar e prea liniste parca.

Oare o fi mai bine in Romania, hm? Sunt in pana de idei!!!

Ce am facut cand mi-a cazut parul

In sfarsit rasuflu usurata, mi-a crescut la loc parul care mi-a cazut. Si ce-a mai cazut… fara exagerare cam jumatate. Cred ca stiu si cauza, am trecut prin probabil cea mai stresanta perioada ce o poti avea la un job. Thanks God am avut puterea sa demisionez, desi credeam ca job-ul in sine ar fi fost THE ONE, insa oamenii care-mi erau sefi sunt cei mai ingrozitori oameni pe care i-am cunoscut vreodata.

Sa revin la subiect, a inceput sa-mi cada prin septembrie, cand am zis ca e normal avand in vedere ca e toamna si asa mi se intampla in fiecare an. Insa, de la o spalare la alta se inmultea numarul de pumni care ramaneau in cada si mai apoi cand il uscam/aranjam. In partea din dreapta deja ajunsesem sa simt un gol cand imi treceam mana prin par. Nu mi se vadea scalpul inca deoarece am fost inzestrata de la natura cu o cantitate considerabila de podoaba capilara, dar cred ca daca mai stateam asa o luna s-ar fi intamplat si asta. Fiind foarte speriata am inceput sa fac urmatoarele lucruri care au avut un rezultat spectaculos:

1. Am inceput sa iau Revalid.

2. Mi-a trimis mama din tara un produs romanesc, nu mai stiu exact de la ce firma cu ulei de ricin si petrol pe care il aplicam la radacina. Miroase un pic parul dupa ce il speli bine dar, a doua zi eu nu mai simteam.
3. Pe restul parului aplicam la inceput masti cu ou si ulei de masline dar, parul meu fiind destul de uscat am realizat ca nu prea intra bine asa ca puneam mai intai uleiul si apoi oul.

Simplu as zice eu si eficient.

M-am tinut de tratamentul acesta 2 luni, aproape de fiecare data cand ma spalam pe cap si ca rezultat, in ianuarie au inceput sa-mi creasca foarte multe fire de par noi si cel mai evident a fost pe partea dreapta unde imi cazuse cel mai mult. Cand am fost la coafeza nu intelegea de ce am acolo o fasie mare de par asa scurt.

In acea perioada nu l-am mai vopsit, l-am uscat in continuare deoarece se usuca foarte greu si la placa nu am putut renunta. Acum am iarasi o bogatie de par, putin cam degradat deoarece cand ma plictisesc asa de mine si de toate vreau sa ma vopsesc blonda.

An Idiot Abroad,

este un alt fel de documentar la care am inceput sa ma uit. Ma uit la multe filme si seriale, insa in dorinta de diversificare am gasit An Idiot Abroad.

Mi se pare genial si foarte amuzant in acelasi timp. Are doua serii a cate 8 episoade, nu am apucat sa vad decat primele episoade din prima serie si am ras cu lacrimi. Protagonistul este trimis sa vada unele din cele 7 minuni ale lumii moderne. Desi lui i se spune ca scopul emisiunii este acela de a prezenta aceste locuri publicului, de fapt echipa de productie se concentreaza pe starile de inconfort pe care i le provoaca cazandu-l in hoteluri infecte si trimitindu-l sa ia parte la tot felul de evenimente ciudate in tarile respective.

Merita vazut, te destinde.

Cat de legal este?

Da, traiesc intr-o tara din Uniunea Europeana si-mi sunt refuzate niste lucruri elementare.

Urmeaza sa-mi schimb masina si din nou trebuie sa inchei o asigurare. Fiindca firma la care am acum mai are putin si ia si pielea dupa mine, adica dublu fata de cei cu cetatenie, ma gandesc eu asa ca as putea incerca si in alta parte.

Dar, nu  poate fi totul chiar atat de simplu: descopar stupefiata ca sunt firme de asigurari care refuza sa incheie aceste polite pentru ROMANI, dupa care spun generic foreigners. Foreigners care au toate actele de rezidenta in regula si care muncesc legal si platesc aceleasi taxe la guvern ca si cetatenii acestei tari.

Mai am putin si explodez de inghitit bulshit-urile acestea din partea lor.

Din pacate nu am cunostinte ce tin de domeniul acesta “euro-legal”  si la ce forumuri inalte m-as putea adresa, plus ca nu vor sa-mi dea in scris refuzul.

Uf, de ce trebuie sa dam si de greu…

Prezentari…

Mii de ganduri. Vreau sa le astern pe toate. Entuziasmul de inceput care sper sa ma tina cat mai mult, deoarece se pare ca ma simt bine cand scriu.

De ce Gargarita – pentru ca asa sunt alintata.

De ce Emigranta – pentru ca la un moment dat am considerat ca Romania nu ne mai oferea ceea ce aveam nevoie.

Inca imi mai trece prin minte cel putin o data la trei luni sa ne intorcem in tara, dar nu mai vreau sa ma mut nici macar intr-o casa vis-a-vis de cea in care stau acum. Mai intai am intrat la facultate in alt oras decat cel natal: camin, garsoniere si tot asa. In fiecare vara plecam din tara pentru summer jobs. Asa am început sa cochetez cu ideea de a ramane acolo, ceea ce am si facut a doua zi dupa ce am luat licenta. Probleme cu actele, vremea care nu-mi placea, dorul de casa samd, pe scurt nu m-am regasit. Inapoi acasa unde imi gasesc foarte repede primul job serios, insa dupa un an ma cuprinde o agitatie de nedescris cand iar vreau sa schimb ceva. Apare oportunitatea de a ma muta cu job-ul in alt oras si ce credeti, intr-o luna eram deja acolo cu toata caravana de lucruri stransa in 5 ani, mai si ce s-au mai adunat. Nu cunosteam nici macar un suflet in acel loc, dar a fost foarte bine – fresh start. Dupa inca un an s-au intamplat diverse lucruri care au tinut de noi mai mult sau mai putin si iar nu-mi mai era bine.

Asa ca s-a decis ca o sa plecam din tara, eram inca destul de tineri sa o luam din nou de la zero. Si uite, ca de aproape trei ani aici cred ca in sfarsit am început sa prindem si niste radacini firave. Uf ce repede mai trece timpul asta.

Este bine momentan, am gasit un echilibru. Cel mai mult ne lipsesc prietenii de acasa, care probabil si ei s-au schimbat si n-am mai fi la fel (acesta este un subiect despre care o sa vreau sa scriu intr-o zi). Suntem aproape de mare care e frumoasa, calma, pe mine ma linisteste (dupa ce ma mai familiarizez cu „blogeritul” asta o sa pun si niste poze).

Inceput de poveste

Hm… ca toate inceputurile e mai greu.
Cu pasi firavi am intrat si eu in lumea virtuala. Desi nu am un talent oratoricesc asa cum am vazut ca multi din blogosfera detin, eu o sa-mi astern aici ganduri, trairi, experiente si cam tot ce o sa-mi mai treaca prin capusor.
Nu stiu exact ce m-a apucat, insa printre cine stie ce aberatii poate voi posta si ceva util sau care macar sa aduca vreun zambet.
Sperante de fi citita nu am, insa pagina aceasta va fi una in care sa descarc energiile negative sau pozitive pe care o sa le acumulez zi de zi.

„In fiecare om salasluieste un soare, totul e sa-l lasam sa arda”